BUN REGASIT PRIETENI
Mi-a luat ceva timp sa ma pot regasi. In acest rastimp am putut verifica greselile pe care le-am facut fata de mine si de voi si sa ma corectez. Acum, vin cu sufletul deschis si plin de iubire si adevar, sa va impartasesc propria experienta , indelungata ,in ascensiunea mea spirituala.
Ideea a existat inca de la inceputul deschiderii acestui blog, insa, din dorinta de a va oferii si voua din stiinta mea, am uitat menirea ideii initiale. JELAILA STARR mi-a reamintit acest lucru si ca urmare revin ...

POVESTEA MEA ADEVARATA
Ca si copil , privind prin perspectiva amintirii vii si a intelepciunii actuale, am fost diferita de cei din jurul meu.Atunci...nu m-a preocupat acest lucru.
Singurul care a inteles si m-a inteles , a fost invatatorul meu ENE NICOLAIE. EL a perceput ceea ce eu nu am fost capabila sa inteleg, desi mama i-mi spunea mereu ca sunt un copil deosebit. Insa ea nu a stiut sa-mi spuna cu ce eram deosebita. Dar sa revenim la EL.INVATATOR prin excelenta, asa cum nu multi se pot numi, printre sprancenele lui stufoase, se rostogoleau niste ochi vii si inteligenti care ma urmaresc pana in ziua de azi.Din umbra i-mi spiona actiunile si le aprecia. Ma indruma doar din priviri. Nu aveam nevoie sa-mi spuna ceva, ii ghiceam gandurile, iar el intelegea acest lucru. Era o legatura speciala. Nu am fost o eleva de exceptie ci una de mijloc spre in sus, dar aveam INTELEGEREA profunda si diferita de cei de varsta mea. Eram prea batrana pentru varsta mea. El mi-a urmarit activitatea si dupa terminarea ciclului primar de scoala. Am fost sportiva de performanta, iar el venea la toate meciurile mele. M a astepta dupa meci sa ma intrebe ce mai fac si cand ma hotarasc sa termin cu prostiile si sa incep sa ma pun in valoare? Nu am inteles ce vrea de la mine si nici nu l-am intrebat. Acum stiu. El a fost unul din ingerii mei indrumatori. Regret ca nu mi-am invins sfiala si sa-l intreb!...insa, cum nimic nu se petrece intamplator, trebuia sa-mi acumulez experienta pamanteana proprie si apoi sa ma lansez in ceea ce numesc : menirea mea.
La facultate, unul dintre antrenori mi-a aratat in fata , prin dedicatia scrisa pe una din cartile lui, ca eu sunt destinata profesoratului, dar de alta natura decat cel pe care-l alesesem. Eu ... iar nu am inteles.
Prin anii 75-76 , daca nu ma insel, a facut "ravagii" si in Romania, MEDITATIA TRANSCENDENTALA. Ceausescu a ordonat catorva profesori de psihologie din facultati , sa participe la aceste intalniri , pentru ca mai apoi sa-i aresteze si persecute. Printre acesti profesori s-a numarat si draga noastra profesoara de psihologie, care tare mult si-a dorit sa ma aiba in grupa sa de cercetare, si care ma aprecia la ceea ce ea numea : adevarata valoare si capacitate spirituala. Iar nu am inteles. Am avut , ceea ce numim siguranta de sine si autoapreciere slab dezvoltate. Mereu i-am pus pe altii inaintea mea... Gresala mare dar, asta a fost zestrea mea. De mica, parintii mi-au dat sa inteleg ca trebuie sa pastrez profil inferior de frica sa nu-mi piarda haturile.[ am fost frumoasa si, pentru ei frumusetea era periculoasa, dat fiind ca m-am nascut langa mare , iar portul si turismul , pe timp de vara , reprezentau un pericol de a aluneca pe panta decaderii] Pentru ei a fost mai usor dar, pentru mine o racila ce cu greu am reusit sa o desprind de mine numai dupa ce am depasit jumatatea lui 100. Greu de inteles si de acceptat dat fiind ca am fost sportiva de performanta. Terenul era pentru mine locul unde ma puteam desfasura. Inafara lui eram umbra mea. Cat de simplu i-mi pare acum sa inteleg acele vremuri...! Patrund, simt si inteleg greselile si trag concluziile cele mai pozitive. Eram timida, nu voiam sa deranjez pe cei din jur, insa, in sinea mea, in gandurile mele eram leoaica. Siiiii, sa te fereasca sfantul sa incapi in ghearele unei leoaice care se dezlantuie uitand de ceea ce au invatat-o acasa. Asa am fost si eu.Acum stiu ca si trairile in gand sunt apreciate de Constiinta Superioara dar atunci nu, si-mi reprosam contribuind si mai mult la lipsa de siguranta de sine.Aveam intuitii bune de care nu ascultam pentru ca nu se potriveau cu ceea ce tata mi-a spus ca trebuie sa fac. Cu el aveam ciocnirile cele mai grele. Cu el ma razboiam. Cautam sa-mi gasesc echilibrul meu. El a fost mana de fier care m-a urmarit si m-a retinut mult timp. De aceea se spune ca fetele sunt mai legate de tata decat de mama. Asa a fost la mine.Din cauza faptului ca el reprezenta masculinitatea, mereu am avut UN FAL DE FRICA de barbati. Aceasta frica s-a manifestat si in casnicie. Pentru mine acest sistem de relatie, a fost un calvar. Nu am rezistat mult in el. Am divortat. Dupa divort, AM INCEPUT SA TRAIESC. Nu a fost usor. Viata mi-a oferit multe lectii pe care , privindu-le acum, le inteleg si apreciez cu mult mai mult decat atunci cand am fost in toiul lor. Datorita lor, acum, pot da explicatii si sfaturi. Datorita lor am invatat comportamentul si mentalitatea fiintei umane. Sunt mandra de intelegerile mele si de faptul ca nu m-am lasat doborata de DRAMA. Nu mi-a placut sa ma lamentez, sa ma plang, sa pozez in victima.Sunt o independenta si o luptatoare ,dar si patrund intelesul subtil al celor ce se intampla. Si asta datorita tatalui meu care, mereu ma indemna sa caut alte intelesuri ale cuvintelor si faptelor sau evenimentelor. De multe ori m-am gasit la pamant sau chiar sub pamant. De multe ori m-am simtit la capatul puterilor dar, ca si pasarea fenix, m-am ridicat din propria cenusa. Multi din cei din jurul meu nu inteleg cum procedez si de ce procedez asa cum procedez dar, asta-i problema lor si nu a mea. Asta o spun acum caci, atunci mi-era rusine de ceea ce pot alti sa creada sau spuna despre mine...
Dar asta-i alta poveste. Ma bucur ca am facut primul pas, ca am putut sa ma decid sa ridic valul si sa scriu despre mine. In continuare voi diseca, voi fi mai amanuntita in intelegeri si concluzii, pentru a va putea da puterea si intelegerea a ceea ce vi se intampla si voua. Filmele vietilor noastre sunt foarte asemanatoare , numai intelegerea si efectuarea lor sunt diferite. Pe curand...
PS. daca aveti povestile vostre, sau intrebari, postati-le. Va fii mai dinamic si...mai familiar.