Astazi, inca din momentul in care am deschis ochii ,mi-a trecut prin minte gandul raspandirii dragostei neconditionate, bucuriei, intelegerii adevarate, multumirii, armoniei, abundentei. Cand mi se intampla asa ceva, deja stiu ca lectia este pregatita iar eu trebuie sa o invat, inteleg pana in profunzime si sa-i dau posibilitatea de a se arata sub cat mai multe aspecte.

Deci, m-am pregatit inca de pe drum. Dimineata , cand i-mi incep activitatea zilnica, prefer sa merg pe jos. Astfel pot sa-mi fac pregatirea spirituala, pot face tratamente pentru mine sau pentru grupuri de persoane pe care am hotarat sa le usurez inaltarea spirituala, etc.

Deci. pentru ca stiu ca sunt venita pe aceasta planeta sa egalizez energiile de pe stanga ,a pomului vietii [exactitate, cunoastere profunda, la subiect, seaca fara sentimente si sentimentalisme] cu cele de pe dreapta[ mai mult sentiment, imbratisare, elesticitate in acceptarea altor idei si imbinarea lor], zilnic,[ mi-am facut acest obicei si-l continui pentru ca-mi place si nu pentru ca ar mai fii necesar]. la inceputurile mele au functionat aceste stereotipuri pana s-au automatizat]. De ce i-mi place? In urma cu aproape 10 ani, cand inca mai faceam meditatii ca sa ma pot conecta la sinele superior, am primit o indrumare : am deschis mehumasul meu interior si din varful sau superior a coborat o entitate luminoasa care s-a asezat in mijlocul lui cu bratele in lateral, exact in forma de cruce. Asa am inceput sa inteleg ca eu trebuie sa fac balansul intre stanga si dreapta. La inceput nu mi-a fost prea clar insa, tot framantandu-ma sa aflu explicatia, incet , incet puzzel-ul s-a umplut si am inteles profund acest lucru. Am inceput sa fiu atenta la ceea ce mi se intampla zilnic si la felul in care reactionez pentru a putea indrepta vechile obisnuinte si invataturi. ]Confirmarea am primit-o cand am intrebat Constiinta Superioara despre acest lucru, si raspunsul a fost pozitiv.

Deci, zilnic ma imaginez ca aduc energia din stanga si cea din dreapta la centru, ma vad ca o lumina care se alungeste pe verticala, si care sus face conectarea cu cele trei fetite interioare si cu nucleul meu sufletesc; iar in jos face jonctiunea cu mama pamant. Astfel devin un tub energetic care transmite energiile superioare mamai pamant si in acelas timp , eu radiez in jurul meu , dar si prin intermediul pasilor mei, undele energiilor pe care vreau sa le propag. Ceea ce simt este inaltator si-mi asterne zambetul de multumire pe fata, determinandu-i pe cei din jur sa reactioneze in conformitate.

Deci, pregatita astfel , m-am indreptat spre prima mea intalnire din acea zi, o batrana pe care eu o ajut. Aceasta m-a primit plina de rautate si cu cuvinte jignitoare la adresa mea, pentru ceva ce facusem cu o zi in urma, si in care eu am fost in exces de zel si cu dorinta de a da, a oferii, cu mult mai mult decat ar fi trebuit. Prima reactia a mea, a fost cea a ego-ului meu. Am sarit ca fripta si i-am raspuns ca n-o sa se mai intample. In acel moment mi-am amintit misiunea mea, am zambit, am reamintit in gand energiile folosite si....ca prin minune, d-na mea s-a potolit ca si cand nici-cand nu ar fi spus nimic rau la adresa mea si, pentru ca totul sa fie complet, a marturisit ca uneori facem lucruri pe care nu le intentionam sa le facem dar care tasnesc pur si simplu din noi , fara nici-o posibilitate a le stopa. I-am spus ca nu trebuie sa oprim energiile care se cer evacuate, insa cand realizam ca se intampla, este de preferat sa ne cerem scuze, fiind multumiti ca am scapat de surplusuri. A zambit multumita ca am inteles-o iar eu am fost si eu multumita ca am trecut lectia mea.

Urmatorul popas a fost la un batranel simpatic care ma rugase sa vin sa-l ajut. Am ajuns la el si m-a rugat sa-i aduc ceva de care avea nevoie dar pe care eu i-l adusesem in urma cu o saptamana si uitasem sa-i spun. De obicei el stie tot ce exista in jurul lui, dar, acest lucru ii scapase. S-a simtit tare incurcat caci ma pusese pe drumuri degeaba , irosind timp pretios pe care l-as fi putut oferii alt-cuiva. Mi-a zambit , neantalegand ce trebuie sa faca si devenind carcotas pentru ca a fost pus in incurcatura. Ii era tare greu sa-si ceara scuze... i-am replicat, zambind, ca asa ceva se intampla oricui si ca putem intelege ca si el este pasibil de astfel de erori.

Probabil va intrebati , ce fac eu cu acesti batrani? Ei bine, invat aceasta etapa din viata oamenilor pentru ca eu nu voi mai putea traii aceste varste in vechea era ci in cea noua care este diferita complet. Tot ceea ce invatam ramane in biblioteca noastra sufleteasca. si, acesta-i raspunsul la intrebarea : de ce marea majoritate a copiilor de azi se plictisesc la scoala? Ei au deja totul in biblioteca personala. Oare invatamantul s-a schimbat cu ceva fata de cel din urma cu 50-60 de ani? Deci...stim deja ca sufletele revin mereu la scoala pamanteana. Tare le mai place aici, insa nu le mai place sa primeasca aceleasi informatii. Vor noutati. Asadar...profesori, ori va revizuiti, ori...va dati demisia.Copii de azi sunt cu mult mai destepti decat multi, tare multi din voi. Aveti intelegerea acestui adevar si retrageti-va inainte de a fi dati afara. Gasiti-va alt-ceva de facut. Ceva ce v-ati dorit tare mult dar nu a-ti implinit pentru ca v-ati propus sa deveniti profesori[desi nu va placea aceasta meserie] ca sa fiti respectati si sa aveti un loc de munca. A venit timpul sa faceti ceea ce va place inadevar.

Dar sa continui. De la batran am trecut pe la un birou unde trebuia sa las niste hartii. Era aglomerat iar randul meu, i-mi venea dupa ora inchiderii. Atunci usierul a venit la mine si mi-a dat faxul lor pentru a trimite ceea ce doream pe calea cea mai simpla, iar raspunsul sa-l primesc prin posta. Este foarte potrivit din punct de vedere a noilor relatii din noua era... am multumit si l-am lasat cu zambetul pe buze, molipsit de zambetul meu , dar si pentru ca era multumit de sine pentruca a facut un gest frumos. Am castigat timp, pe care l-am folosit ca sa mai vizitez niste cunostinte carora de doi ani le tot vorbesc despre noua era si care ma tolereaza crezand ca sunt putin cucu dar simpatica si chiar desteapta. Una din ele doar ce revenise dupa concediu medical. Trecuse un accident de masina. Nu stiusem... M-am apropiat de ea si am intrebat-o daca -si aminteste ca am avertizat-o inca in urma cu cateva luni ca i se v-a intampla asa ceva? Si-a reamintit, era in august cand am avertzat-o. Intre timp primise cateva avertismente pe care ea singura si le-a scris atunci cand si-a creat scenariul acestei vieti, dar nu a vrut sa le ia in serios. Asa cum nici pe mine nu m-a luat in serios. A vrut sa-i reexplic ce trebuie sa inteleaga si m-a intrebat daca o pot trata.[S-a procopsit cu iernie de disc pe aproape toata coloana, iar eu stiu si pot sa o ajut] Sigur ca da, numai ca trebuie sa colaboreze. Mi-a raspuns ca acest lucru este mai greu. Mai bine ia medicamentele doctorilor decat sa face efortul schimbarii. I-am raspuns ca schimbarea se produce oricum dar ca-i de preferat sa inteleaga de ce trebuie sa o faca si cum sa o faca. Fiecare participa la schimbarea gandirii colective. Cand o facem constient, schimbarea devine mai usoara si mai placuta oferindu-ti satisfactia intelegerii si a invatarii. A doua persoana din birou, cu o luna inainte, ii dadusem cateva sfaturi si posibilitati de a rezolva problema cu fiul sau de 34 de ani care, inca mai sta la mama, pe masa , casa, si toate rasfaturile, fara sa se simta dator sa contribuie cu ceva. Ba mai mult, i-si aduce prietenele acasa si pe mama o trateaza ca pe o servitoare. Exemplul a devenit destul de comun si cred ca va este si voua cunoscut... Ei bine ea mi-a spus ca a facut ceea ce o invatasem si ca rezultatele au inceput sa apara dar, ii este teama sa vorbeasca ca sa nu aduca ochi rai. HA,HA,HA. am ras cu pofta. Ea singura opreste energiile sa-si faca treaba lor, prin frica ei ca poate reusi prin uneltele date MINE. Eu cea atat de "curioasa, diferita". Am iesit de la ele cu un zambet si mai larg. Eram multumita ca munca mea de ani si ani , incepe sa dea roade. Cata rabdare am avut...!!![apropo si rabdarea a trebuit sa o invat. Si cat de greu mi s-a parut!]

Oau!!!!! cat am putut scrie...!?

Va cer scuze si ma opresc aici. Insa, nu inainte de a va spune ca in aceasta zi , m-am bucurat si de soarele stralucitor care, in plin ianuarie , incalzeste aproape ca in mai - iunie, iar marea are culoare azurie incantatoare. Am gasit timp si pentru aceste incantari...iar ziua inca nu s-a incheiat....

pe curand.