Au trecut cateva zile fara sa simt nevoia de a scrie. Ma bucur ca am rezistat tentatiei de a o face numai din datorie.

Ieri, la noi a fost shabat. Zi de odihna pentru mine. De obicei, in zi ca aceasta , eu nu ies din casa. Este zi de izolare, in care fac numai ce-mi place si in special dorm. Programez copii mei interiori sa-mi aduca informatii noi legate de tot felul de teme pe care vreau sa le dezleg. Insa... ieri am iesit din obisnuinta caci, o fosta prietena m-a rugat sa vin la ea.

Exista o poveste interesanta legata de ea , si o voi depana.

Cati-va ani buni in urma, mi-a fost recomandata o d-na interesanta dar interesata. Etna se numeste. Aceasta d-na cauta victime ca sa-si vanda produsele firmei Nikken. Produse cu magneti. Nu eram in stare sa cumpar asa ceva si nici nu credeam in ele. Atunci ea a insistat sa-mi dea sa folosesc aceste produse dar, sa si particip la intalnirile lor de prezentare. La una din aceste prezentari am cunoscut-o pe Israela. Intre noi s-a infiripat foarte repede o prietenie. Asa am numit atunci legatura. A fost un clik, ca o amintire veche ce se iteste si pe care inca nu o poti defini. Eu nu sunt o fiinta care se lipeste ca eticheta de sticla. Mereu dau distanta, pentru a putea avea perspectiva cat mai larga si sa vad toata padurea si nu numai pomul. Deci, intalniri rare dar calde, armonioase. Am facut o regresie ca sa pot definii cat mai bine legatura dintre noi si, am descoperit ca, am fost surori in India in vremuri indepartate. Eu eram mezina si ea cea mai mare. Am simtit ca ma gelozea. Nu am vrut sa stiu prea multe, asa ca i-am povestit ceea ce depistasem si am asteptat reactia ei.I s-a parut ciudat , insa i-a fost teama sa nu cred ca nu-i suficient de spirituala.In acea vreme incepuse moda cu spiritualitatea. era o rusine sa spui ca frcventezi cursuri cu tot felul de denumiri ciudate. De aici, a fost tare interesant de urmarit evolutia relatiei. Acum, i-mi este mai usor sa disec relatia, insa in acel timp eram surprinsa de reactiile ei. Deseori apela la tratamentele mele si, nici-o-data nu am primit intariri sau multumiri,sau bani pentru rezultate. Mereu spunea ca medicamentele o ajutau. Ca o oarba, am intrat in acest joc al ego-ului, fara sa-mi dau seama ca sunt jucata sentimental DAR SI MATERIAL. In urma cu 5 ani, partenerului ei de viata,i-au descoperit cancer la plamani , care, repede s-a extins in sistemul digestiv pana la metastaza.. Mi-am luat inima in dinti si i-am oferit perspectiva intelegerii acestei boli si trecerea ei mai usor. El mi-a replicat ca-i este teama de vrajitoare si ca nu are nevoie de ajutorul meu. Au trecut cateva luni bune[cred ca juma de an] cand, intr-o seara am simtit dorinta imperioasa de a merge sa-l vizitez. O forta nevazuta m-a impins spre casa lor. Mai bine de jumatate de ora m-am invartit pe strazile din jurul lor, insa nu am vrut ca eu sa imping lucrurile si sa vin din proprie dorinta ci, sa fiu chemata. Am urcat pana in fata apartamentului lor si ...am renuntat. Am ajuns la statia de autobuze ca sa ma reantorc acasa ,insa iar , ca un facut, nici-un autobus sau micribus , nu a mai venit. Mi-am spus atunci ca, numai un orb nu poate vedea toate semnele care ma indreptau spre ei. Am hotarat sa intru si...am fost asa de surprinsa de primirea pe care mi-au facut-o. El, a strigat : eu si d-zeu te-am adus. Am nevoie de ajutorul tau. Stiu ca-i tarziu sa ma vindec, insa vreau sa inteleg si sa pot trece dincolo caci mi-a tare frica. O saptamana, zi si noapte am stat cu el indrumandu-l iar, in ultimile zile oferindu-i posibilitatea de a aranja tot ceea ce pana atunci nu a putut, din cauza prietenilor care [crezand ca ajuta] organizasera un fel de rotatie , pentru ca sa nu fie singur. Tare obositor si frustant. Experienta a fost deosebita si pentru mine. Sa vezi sufletul care-si ia ramas bun de la toti cunoscutii; ca un girofar ce inregistreaza pe toti si toate; linistea impacarii cu sine si cu cei cu care a fost in discutii; lumina pe care o revarsa asupra celor dragi.

In fine. El s-a dus iar ea, dupa intocmirea tuturor datinilor ,mi-a multumit pentru deranj insa, am simtit-o foarte rece si distanta. Am intrebat care-i motivul si nu am primit raspuns. Nu am inteles . Iar nu am inteles. Mi-a luat timp sa pricep. Doar dupa ce am reanalizat totul am inteles, in sfarsit: eram folosita. Bunatatea mea si cunostintele mele erau folosite fara nici-o rasplata. Asa a procedat mai tot timpul.

Atunci , am creat eu distanta. Nu am mai raspuns la chemari, nu m-am mai oferit sa tratez, desi a fost internata in spital, pana la un moment dat cand cu lacrimi m-a rugat sa o tratez de diabet si intestine. Suferea crunt. Fiecare tratament cere intelegerea cauzei superioare care a generat boala si schimbarea atitudinii. S-a simtit bine. A scapat de aceste deranjamente dar, nu a scos nici-o vorba buna si nici-o recompensa materiala. Nu a existat , iar, echilibrarea energetica. Iar medicamentele o ajutasera si ca urmare iar nici-o rasplata. A fost ultima picatura care a umplut paharul si...am intrerupt orice legatura. Mi-am rechemat energiile inapoi, am anulat toate tratamentele si...pauza lunga de doi ani. In urma cu doua saptamani, iar am simtit dorinta de a ajunge la ea. Am sunat-o si mi-a spus ca telepatic m-a chemat la ea. Ok. Am ajuns la ea si...stupoare: era in scaun cu rotile, si jumatate, daca nu mai mult, din ceea ce a fost o data. Trecuse cateva atacuri cerebrale si este jumatate paralizata. Nu m-am aratat surprinsa , pentru ca stiu ca-n momentul in care nu a mai avut sustinerea mea energetica , trebuiA sa cada fizic. Am intrebat-o daca a invatat ceva din toate evenimentele petrecute si, mi-a raspuns ca nu. Am inteles. Am mai stat putin cu ea si am plecat.Sambata m-a chemat si, desi nu am avut planificat, am plecat spre ea. Toata discutia a fost doar ca sa ma convinga ca eu gresesc, ca nu se schimba nimic, ca totul ramane pe loc.Este vorba despre noua era. Am ramas inmarmurita. I-am replicat doar ca, daca eu gresesc, atunci de ce ea este bolnava?

Nu-mi place sa spun: vezi ca am dreptate, insa ,nu suport sa fiu contrazisa cand totul este evident si cineva incearca sa-mi spuna sa pun ochelari de cal ca sa vad ca el. I-am propus sa ne revedem si sa continuam aceasta discutii, la sfarsitul acestui an. pana atunci , pacat de timpul meu.